Odata cu aniversarea distribuitorului oficial Pentax din Romania au fost lansate cateva promotii foarte tentante, astfel:
Pentax K200D + SMC P-DA 18-55mm/ F 3.5-5.6 la 2.047,00 LEI
Pentax K20D + SMC P-DA 18-55mm/ F 3.5-5.6 II la 3.601,00 LEI
Pentax K10D + SMC P-DA 18-55mm/ F 3.5-5.6 la 2.358,00 LEI
29 mai 2008
26 mai 2008
Sport extrem
Pentru mai multe fotografii de la eveniment e suficient un clic pe fotografia de mai jos
21 mai 2008
Pentax P50
După prezentarea lui K100D cred că ar fi bine să expun şi nişte informaţii despre camera mea pe film. Am cumpărat-o anul trecut. A fost un Pentax P50 (şi încă e :) ). Aş fi ales eu alte modele, mai bine cotate sau/şi mai celebre dar preţul acestora, câteodata ajungea chiar la o valoare dubla faţă de preţul camerelor Pentax din seria P.
Seria P a apărut cam pe la jumatatea anilor '80 şi era cea de-a doua serie a lui Pentax care beneficia de montura KA, serie al cărui ultim reprezentat , Pentax P30T a fost produs de firma Cosina până aproximativ spre sfarşitul anilor '90. Principala deosebire faţă de montura simplă (şi anterioară) K e aceea că acesta prezintă o serie de contacte pe baionetă, în număr de şase contacte, contacte utile în cazul în care se utilizează obiective tot pe montura KA dând astfel posibilitatea utilizării şi modului de expunere Tv (prioritate de timp) şi P (program).
Baioneta K Pentax (stânga) şi baioneta KA Pentax (dreapta)
Pentru început, în seria P s-au produs doua modele , P30 si P50, ulterior, renunţându-se la P50 şi dar îngloband opţiunea Av (propritate de diafragmă) în P30, redenumit P30n. Ulterior producţia lui P30n a fost preluata de catre Cosina şi odată cu mici modificări aduse camerei s-a comercializat sub denumirea de Pentax P30T aşa cum aminteam mai sus, până în a doua jumătate a anilor '90.
Am avut norocul sa prind pe ebay un Pentax P50 la un pret bunicel. Camera funcţioneaza bine, şi dupa atâţia ani, expometrul este, dupa părerea mea foarte exact iar ergonomia e excelentă.
Un alt fapt ce deosebeşte P50 de alte camere e aceea că în loc de rotiţa de selecţie a vitezei (timpului) de expunere are două butoane, sus/jos precum în cazul lui Pentax ME Super. Acest lucru sporeşte , zic eu, ergonomia camerei, fotograful nefiind nevoit să ia camera de la ochi pentru alegerea unei valori sau să fie nevoit sa folosească două degete pentru manevrarea rotiţei, care la multe camere e mai dificil dacă nu imposibil de operat doar cu un singur deget.
Cele doua butoane se mai folosesc împreuna cu cel Mode (Mod) aflat lângă cel de oprire/pornire pentru alegerea modului în care se doreşte a se fotografia şi anume M (manual), Av (Prioritate de diafragma) sau P (program, fiind disponibile doua tipuri: Sport şi Portret/Peisaj) dar şi împreună cu butonul pentru activarea compensării expunerii.
Setarile la care este ajustată camera pot fi văzute pe ecraul monocrom de sub cele două butoane de selectie şi anume, timpul de expunere, compensarea expunerii, dacă e armat sau nu declansatorul, modul expunerii (Auto, P1, P2, Manual).
Seria P mai aduce ca o noutate modul de încărcare al filmului, foarte asemănător cu cel al unei camere cu motor de derulare încorporat, cum sunt cele AF. Astfel, după ce se deschide capacul camerei obscure se introduce cartuşul filmului în locul din stânga şi se potriveşte filmul pana la linia de culoare rosu/oranj, dar avand grija ca acesta fie intins, drept si ca roata dintata sa se potriveasca cu perforaţiile filmului, se închide capacul şi se declanşeaza de doua ori până când indicatorul de cadre indica valoarea 0 şi gata. Se poate trece la fotografiere, nefiind nevoie nici de setarea ISO-ului fimluui. Aceasta e detectată automat prin intermediul codului DX de pe ambalajul filmului. Dacă nu poate fi citita sau nu exista acesta codificare, camera va efectua expunerile ca şi cum filmul ar avea ISO 100, acesta fiind deci valoarea implicita
Multe informaţii mai puteţi afla şi de aici :
Alte date se pot găsi la : www.bdimitrov.de/kmp/bodies/P/P5.html
iar manuale la : milan-dvorak.net/files/manualy/pentax_p50.pdf şi www.pentaximaging.com/files/manual/P5.pdf
Plusuri:
-Ieftină
-Robustă chiar daca e de plastic !
-Ergonomia e foarte bună
-DOF preview
-Exposure lock (ML)
-Compensarea expunerii cu +3/-3 EV (sDLR-urile Pentax digitale au +2/-1 EV!)
-Încarcare rapidă a filmului
-Masă acceptabilă
-Pot fi utilizate si obiective de tip FAJ (sau DA, cu vignetarea de rigoare – vezi exemple mai jos) , fără inel de diafragmă dar numai in mod Program.
-Acceptă winder.
-Pot fi utilizate baterii alcaline de tip LR-44, două bucăţi, ce se pot procura usor de pe piaţă (şi chiar de la piaţă), inclusiv la noi.
Minusuri:
-ISO-ul filmului e detectat automat prin codurile DX şi nu poate fi reglat manual absolut deloc, deci nu pot fi utilizate filme ce nu au marcat pe butoiaş codul DX. Daca nu este detectat camera va considera ca valoare implicită ISO 100.
-Vizorul nu indică nici valoarea compensarii expunerii nici valoarea diafragmei selectate, indiferent de tipul obiectivului.
-Obturatorul, deşi din metal, are aceleaşi valori precum o cameră Praktica şi anume între 1/1000 şi 1 sec.+Bulb blitz sinc-ul fiind de maxim 1/100
-Nu are PC socket
-Nu are expunere spot
-Nu ofera posibilitatea de expuneri multiple
smc Pentax DA 18-55 , Kodak Profoto 100
smc Pentax DA 18-55 , Kodak Profoto 100
smc Pentax DA 18-55 , Kodak Profoto 100
smc Pentax M 50 , Fuji Reala 100
Varexon 35 EEK , Fuji Reala 100
smc Pentax M 50 , Fuji Reala 100
smc Pentax M 50 , Fuji Reala 100
smc Pentax M 50 , Fuji Reala 100
Pentax K100D
La început eu aveam doar puţină experienţă cu Zenit E (şi un Zenit 122 şi Praktica LTL pe care între timp le-am vândut) şi un point/shoot digital (Canon PowerShot A400).
Căutam un dSLR care să fie ergonomic, rezistent şi compatibil cu obiectivele M42 pe care le aveam la Zenit şi nu numai. Practic îmi doream un înlocuitor digital pentru Zenitul pe film.
Pot spune că am avut noroc, ca acest aparat pe care-l doream să fie si printre cele mai ieftine de pe piaţă. Îmi aducea în plus foarte multe alte faciliăţi printre care şi stabilizatorul de imagine ce poate fi activ şi cu obiectivele M42, element ce a decis net alegerea mea în favoarea lui K100D de la Pentax.
Şi, sosi şi ziua în care a venit coletul: Pentax K100D cu obiectivul smc Pentax-DA 18-55mm. Focalizarea automata mi se pare sufcient de bună (rapidă) şi exactă, chiar şi în condiţii de iluminare mai slabe. Are 11 puncte de focalizare dar eu, in general il folosesc pe cel central, mai ales că pe lângă obiectivul din kit şi un zoom tele achiziţionat ulterior ( smc Pentax-FA 80-320 ) utilizez fie obiective pe montură cu filet M42 (cu adaptorul aferent) fie obiective pe montură K/KA Pentax cu focalizare manuală. Dintre primele lucruri de luat în considerare ca fiind mai puţin în regulă ar fi balansul de alb în condiţii de lumina aşa zis calde. Chiar dacă se setează din aparat balansul de alb pentru o astfel de iluminare, imaginea rezultată va avea tente roşiatice/gălbui. E mai bine în acest caz, dacă de doreşte o imagine perfecta, stabilirea manuală a balansului de alb şi utilizarea opţiunii RAW la salvarea imaginilor. Tot legat de balansul de alb, spre deosebire de Pentax K10D, la K100D nu se poate seta temperatura de culoare.
Această mică problemă, dacă o putem numi aşa, nu m-a deranjat, eu neintenţionând să folosesc aparatul în interior (indoor). Nici pana acum nu mi-am achiziţionat un bliţ extern cel incorporat fiindu-mi suficient pentru micile teste de interior.
Alt spect important cu care voi continua este şi cel al alimentării. Pentax a continuat si la K100/110D să folosească baterii alcaline R6/AA sau acumulatori NiMH R6/AA, în numar de patru. Nu am avut probleme în a fotografia -cu un set de acumulatori de marcă- aproximativ 650 fotografii la temperatura de aproximativ 5 grade Celsius, dar, trebuie menţionat, fără a declanşa nici măcar o dată bliţul încorporat. Singurul neajuns în acest caz ar fi faptul că durează mai mult timp înlocuirea a 4 acumulatori şi e mai incomod procesul de înlocuire decât în cazul schimbarii unei singure baterii LiIon. Da, apelez la înlocuirea acumulatorilor consumaţi, pentru că pentru nici pentru K100/110D şi nici *ist Ds/DL, Pentax nu a realizat nici un fel de grip (vertical/power grip).
Aici, am cam epuizat, din punctul meu de vedere micile probleme ale aparatului. Voi continua ceea ce-mi place mult la aceasta mică, dar relativ grea (~600 grame doar body), minune tehnologică. În primul rând e comoditatea cu care o persoană cu degete relativ medii ca grosime poate ţine şi manevra aparatul datorită gripului destul de mare, acoperit cu material ce asigura o aderenţa şi o priză bună. Urmează modul accesibil în care fotograful ajunge rapid la comenzile aparatului şi la informaţiile de care are nevoie prin intermediul LCD-ului de stare aflat pe partea superioară a aparatului, şi la care sper ca Pentax nu va renunţa în cazul succesorului (exceptând Pentax K100D Super care e mai mult un upgrade la K100D).
Deşi vizorul e mai mic decat cel al Zenit-ului e mai luminos decât al acestuia (cel puţin decât al meu) fiind suficient pentru a observa precis daca focalizarea e corectă si pentru o încadrare uşoară a subiectului pe care fotograful în doreşte sa-l capteze şi-i ofera acestuia, în acelaşi timp, suficiente informaţii (timp expunere, valoare diafragma, compensare expunere, etc.).
Ajung acum la ceea ce, din punctul meu de vedere, a dus la alegerea definitivă a acestei soluţii (Pentax K100D) după cum aminteam la început. Este vorba de sistemul SR (shake reduction). Acesta permite fotografului să utilizeze timpi de expunere cam cu aproximativ 2 stopuri sub cele recomandate. Astfel de exemplu în loc de 1/125 in cazul unui obiectiv de 35mm (52mm daca se adauga crop-ul de 1,5 al aparatului) se poate utiliza fara probleme un timp de 1/30. Cu o atenţie sporita în acelaşi condiţii de lumină de poate utiliza chiar şi 1/15. Pot spune ca m-a ajutat mult fiind foarte util în cazul in care condiţiile de iluminare sunt slabe (fotografie de noapte, concerte sau dacă se nu se doreşte utilizarea de ISO 1600 sau ISO 3200 care sunt puţin mai zgomotoase decât la alte camere).
Tot aici aş mai adauga faptul că SR-ul funcţionează fără probleme cu absolut orice obiectiv montat pe aparat, fie că acesta transmite sau nu informaţii la cameră (obiective pe montura K Pentax, filet M42, etc.).
Un alt aspect, important, cel puţin pentru mine, este acela că, cu mici limitări, se pot utiliza pe K100D orice obiective fabricate pe montura K Pentax începand cred cu 1975, indiferent de firma care le-a produs şi din care se găsesc (încă) multe pe piată. Prin piaţă ma refer mai mult la cea externă şi în special la ebay de unde se pot achiziţiona echipamente dedicate Pentax la preţuri destul de bune, iar în cazul în care vânzătorul e din Uniunea Europeana coletul va sosi de obicei la oficiul postal, fără vamuiri sau alte obstacole. Desigur un rol important o are şi accesibilitatea, acum şi din România, a modului de plata prin PayPal ce reduce considerabil atât costul cât şi riscul unei tranzacţii. Dar nu e cazul acum sa dezvolt acest subiect. Am dorit doar să menţionez faptul că se găsesc echipamente şi accesorii şi pentru Pentax, e drept, în număr mai mic decât pentru alte mărci.
Cam acestea ar reprezenta o sinteză a elementelor pe care eu le-am considerat a fi importante de menţionat în privinţa camerei Pentax K100D.
În speranţa ca nu am fost mult prea subiectiv şi că materialul prezentat vă ajută, vă doresc spor la fotografiat (cu orice aparat aveţi la dispoziţie). :)
Căutam un dSLR care să fie ergonomic, rezistent şi compatibil cu obiectivele M42 pe care le aveam la Zenit şi nu numai. Practic îmi doream un înlocuitor digital pentru Zenitul pe film.
Pot spune că am avut noroc, ca acest aparat pe care-l doream să fie si printre cele mai ieftine de pe piaţă. Îmi aducea în plus foarte multe alte faciliăţi printre care şi stabilizatorul de imagine ce poate fi activ şi cu obiectivele M42, element ce a decis net alegerea mea în favoarea lui K100D de la Pentax.
Şi, sosi şi ziua în care a venit coletul: Pentax K100D cu obiectivul smc Pentax-DA 18-55mm. Focalizarea automata mi se pare sufcient de bună (rapidă) şi exactă, chiar şi în condiţii de iluminare mai slabe. Are 11 puncte de focalizare dar eu, in general il folosesc pe cel central, mai ales că pe lângă obiectivul din kit şi un zoom tele achiziţionat ulterior ( smc Pentax-FA 80-320 ) utilizez fie obiective pe montură cu filet M42 (cu adaptorul aferent) fie obiective pe montură K/KA Pentax cu focalizare manuală. Dintre primele lucruri de luat în considerare ca fiind mai puţin în regulă ar fi balansul de alb în condiţii de lumina aşa zis calde. Chiar dacă se setează din aparat balansul de alb pentru o astfel de iluminare, imaginea rezultată va avea tente roşiatice/gălbui. E mai bine în acest caz, dacă de doreşte o imagine perfecta, stabilirea manuală a balansului de alb şi utilizarea opţiunii RAW la salvarea imaginilor. Tot legat de balansul de alb, spre deosebire de Pentax K10D, la K100D nu se poate seta temperatura de culoare.
Această mică problemă, dacă o putem numi aşa, nu m-a deranjat, eu neintenţionând să folosesc aparatul în interior (indoor). Nici pana acum nu mi-am achiziţionat un bliţ extern cel incorporat fiindu-mi suficient pentru micile teste de interior.
Alt spect important cu care voi continua este şi cel al alimentării. Pentax a continuat si la K100/110D să folosească baterii alcaline R6/AA sau acumulatori NiMH R6/AA, în numar de patru. Nu am avut probleme în a fotografia -cu un set de acumulatori de marcă- aproximativ 650 fotografii la temperatura de aproximativ 5 grade Celsius, dar, trebuie menţionat, fără a declanşa nici măcar o dată bliţul încorporat. Singurul neajuns în acest caz ar fi faptul că durează mai mult timp înlocuirea a 4 acumulatori şi e mai incomod procesul de înlocuire decât în cazul schimbarii unei singure baterii LiIon. Da, apelez la înlocuirea acumulatorilor consumaţi, pentru că pentru nici pentru K100/110D şi nici *ist Ds/DL, Pentax nu a realizat nici un fel de grip (vertical/power grip).
Aici, am cam epuizat, din punctul meu de vedere micile probleme ale aparatului. Voi continua ceea ce-mi place mult la aceasta mică, dar relativ grea (~600 grame doar body), minune tehnologică. În primul rând e comoditatea cu care o persoană cu degete relativ medii ca grosime poate ţine şi manevra aparatul datorită gripului destul de mare, acoperit cu material ce asigura o aderenţa şi o priză bună. Urmează modul accesibil în care fotograful ajunge rapid la comenzile aparatului şi la informaţiile de care are nevoie prin intermediul LCD-ului de stare aflat pe partea superioară a aparatului, şi la care sper ca Pentax nu va renunţa în cazul succesorului (exceptând Pentax K100D Super care e mai mult un upgrade la K100D).
Deşi vizorul e mai mic decat cel al Zenit-ului e mai luminos decât al acestuia (cel puţin decât al meu) fiind suficient pentru a observa precis daca focalizarea e corectă si pentru o încadrare uşoară a subiectului pe care fotograful în doreşte sa-l capteze şi-i ofera acestuia, în acelaşi timp, suficiente informaţii (timp expunere, valoare diafragma, compensare expunere, etc.).
Ajung acum la ceea ce, din punctul meu de vedere, a dus la alegerea definitivă a acestei soluţii (Pentax K100D) după cum aminteam la început. Este vorba de sistemul SR (shake reduction). Acesta permite fotografului să utilizeze timpi de expunere cam cu aproximativ 2 stopuri sub cele recomandate. Astfel de exemplu în loc de 1/125 in cazul unui obiectiv de 35mm (52mm daca se adauga crop-ul de 1,5 al aparatului) se poate utiliza fara probleme un timp de 1/30. Cu o atenţie sporita în acelaşi condiţii de lumină de poate utiliza chiar şi 1/15. Pot spune ca m-a ajutat mult fiind foarte util în cazul in care condiţiile de iluminare sunt slabe (fotografie de noapte, concerte sau dacă se nu se doreşte utilizarea de ISO 1600 sau ISO 3200 care sunt puţin mai zgomotoase decât la alte camere).
Tot aici aş mai adauga faptul că SR-ul funcţionează fără probleme cu absolut orice obiectiv montat pe aparat, fie că acesta transmite sau nu informaţii la cameră (obiective pe montura K Pentax, filet M42, etc.).
Un alt aspect, important, cel puţin pentru mine, este acela că, cu mici limitări, se pot utiliza pe K100D orice obiective fabricate pe montura K Pentax începand cred cu 1975, indiferent de firma care le-a produs şi din care se găsesc (încă) multe pe piată. Prin piaţă ma refer mai mult la cea externă şi în special la ebay de unde se pot achiziţiona echipamente dedicate Pentax la preţuri destul de bune, iar în cazul în care vânzătorul e din Uniunea Europeana coletul va sosi de obicei la oficiul postal, fără vamuiri sau alte obstacole. Desigur un rol important o are şi accesibilitatea, acum şi din România, a modului de plata prin PayPal ce reduce considerabil atât costul cât şi riscul unei tranzacţii. Dar nu e cazul acum sa dezvolt acest subiect. Am dorit doar să menţionez faptul că se găsesc echipamente şi accesorii şi pentru Pentax, e drept, în număr mai mic decât pentru alte mărci.
Cam acestea ar reprezenta o sinteză a elementelor pe care eu le-am considerat a fi importante de menţionat în privinţa camerei Pentax K100D.
În speranţa ca nu am fost mult prea subiectiv şi că materialul prezentat vă ajută, vă doresc spor la fotografiat (cu orice aparat aveţi la dispoziţie). :)
11 mai 2008
7 mai 2008
Sibiu
Salut tuturor,
Hristos a Înviat
Câteva link-uri utile:
http://sibiu.ro/ + http://sibiu.ro/index_en.php
http://www.muzeulastra.ro/
http://www.turistinfo.ro/sibiu/cazare-hoteluri-vile-pensiuni-sibiu.html
Hristos a Înviat
Revin după o lungă pauză de scris, scris la care de fapt nu prea mă pricep şi de care renunţ imediat, doar câteva randuri să mai adaug înainte de postarea fotografiilor.
În scurta vacanţă de după sărbători am dat o fugă până la Sibiu, daca tot nu am avut ocazia să-l văd anul trecut şi... mi-a placut, tare mult. E curat, fără circulatie sufocantă, fără manele (cel puţin eu nu am auzit) cu clădiri renovate (nu toate dar mult mai multe ca acasă - Oradea), cu oameni politicoşi şi amabili şi mulţi turişti, atât din România cât şi de afară, un fel de Aix-en-Provence sau Avignon (fără Palatul Papilor) dar putintel mai mic.
Sper doar să nu se schimbe, în rau adica, ştiţi cum e de obicei, o minune nu tine prea mult, mai ales la noi (eu, cel puţin am avut astfel de experiente). E drept, nu am vizitat decât centrul istoric şi muzeul Astra - atât mi-a permis timpul din păcate - dar cu siguranţă voi reveni iar de această dată voi zăbovi mai mult.
Cu excepţia transportului (8-9 ore cu trenul, Oradea - Sibiu, cu schimbarea trenului la Timisoara la plecare şi la Mediaş la întoarcere), a fost foarte bine şi avusei noroc şi cu cazarea: 60 lei de persoana pe noapte, la o pensiune, în conditii excelente, la vreo 200 metri de Piaţa Mica şi vreo 400 metri de gară.
În prima zi am dat o tură prin oras, urmând ca a doua zi să vizitez Muzeul Astra iar ultima zi am trecut prin locurile pe care încă nu le vazui în prima.
Am grupat fotografiile în două grupe, şi anume cele din oraş în acest articol (prima şi ultima zi) iar cel de-al doilea grup cu fotografii de la muzeu în principal (a doua zi), le voi insera într-un alt articol, sper, în curând.
În scurta vacanţă de după sărbători am dat o fugă până la Sibiu, daca tot nu am avut ocazia să-l văd anul trecut şi... mi-a placut, tare mult. E curat, fără circulatie sufocantă, fără manele (cel puţin eu nu am auzit) cu clădiri renovate (nu toate dar mult mai multe ca acasă - Oradea), cu oameni politicoşi şi amabili şi mulţi turişti, atât din România cât şi de afară, un fel de Aix-en-Provence sau Avignon (fără Palatul Papilor) dar putintel mai mic.
Sper doar să nu se schimbe, în rau adica, ştiţi cum e de obicei, o minune nu tine prea mult, mai ales la noi (eu, cel puţin am avut astfel de experiente). E drept, nu am vizitat decât centrul istoric şi muzeul Astra - atât mi-a permis timpul din păcate - dar cu siguranţă voi reveni iar de această dată voi zăbovi mai mult.
Cu excepţia transportului (8-9 ore cu trenul, Oradea - Sibiu, cu schimbarea trenului la Timisoara la plecare şi la Mediaş la întoarcere), a fost foarte bine şi avusei noroc şi cu cazarea: 60 lei de persoana pe noapte, la o pensiune, în conditii excelente, la vreo 200 metri de Piaţa Mica şi vreo 400 metri de gară.
În prima zi am dat o tură prin oras, urmând ca a doua zi să vizitez Muzeul Astra iar ultima zi am trecut prin locurile pe care încă nu le vazui în prima.
Am grupat fotografiile în două grupe, şi anume cele din oraş în acest articol (prima şi ultima zi) iar cel de-al doilea grup cu fotografii de la muzeu în principal (a doua zi), le voi insera într-un alt articol, sper, în curând.
Câteva link-uri utile:
http://sibiu.ro/ + http://sibiu.ro/index_en.php
http://www.muzeulastra.ro/
http://www.turistinfo.ro/sibiu/cazare-hoteluri-vile-pensiuni-sibiu.html
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Postări
